Ce este depresia ?

Depresia este una dintre cele mai comune tulburări mentale, principalele caracteristici ale acesteia fiind dispoziția depresivă sau iritabilă, pierderea interesului și a plăcerii, dificultățile de concentrare, probleme cu apetitul și cu greutatea corporală, probleme de somn, agitație sau retard psihomotor, lipsă de energie, sentimente de devalorizare sau de vină excesivă precum și ideație și/sau comportament suicidar. 





Dat fiind faptul că dispoziția depresivă este o experiență universală care se încadrează în spectrul normalității emoționale, majoritatea oamenilor nu conștientizează costurile personale, sociale și economice asociate formelor clinice de depresie. Într-adevăr, prezența câtorva simptome depresive este suficientă pentru a produce înrăutățiri semnificative ale funcționării fizice și sociale a individului. Totodată, studiile arată că persoanele cu simptome depresive au un risc crescut de a dezvolta episoade depresive mai severe în viitor.


Conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburarilor mentale (DSM5), elementul esențial al episodului depresiv major îl constituie o perioadă de minim două săptămâni în cursul căreia apare fie dispoziția depresivă, fie pierderea interesului/plăcerii pentru aproape toate activitățile. Dispoziția este descrisă ca fiind depresivă, tristă, descurajată sau fără chef. Pierderea interesului se manifestă prin lipsa interesului față de hobbiuri sau nepăsare. La copii și adolescenți poate apărea în locul dispoziției depresive iritabilitatea. Pentru diagnosticul de episod depresiv major, persoana trebuie să experiențieze, de asemenea, cel puțin patru simptome dintre următoarele: modificări în apetit sau greutate, somn și activitatea psihomotorie, energie scăzută, sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă, dificultate în gândire, concentrare sau luarea de decizii, idei recurente despre moarte sau idei, planuri ori tentative de suicid. 



Este important de menționat faptul că diagnosticul nu se pune dacă simptomele satisfac criteriile pentru un episod mixt-alternare a dispoziției depresive cu dispoziția exuberantă, euforică. Totodată, episodul trebuie să fie acompaniat de detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional, sau în alte domenii de funcționare. La unele persoane cu episoade mai ușoare, funcționarea pare a fi normală, dar necesită un efort crescut. Episodul depresiv major nu se datorează efectelor fiziologice cauzate de abuzul de substanțe, efectelor adverse ale unor medicamente sau tratamente ori expunerii la un toxic și nici efectelor unei condiții medicale generale. Dacă simptomele încep în decurs de două luni de la pierderea unei ființe iubite și nu persistă peste acest interval, nu se va pune diagnosticul de episod depresiv major. 


Conform teoriei cognitive a lui Beck (1996), depresia este rezultatul proceselor cognitive dezadaptative. Simptomele fizice și emoționale sunt considerate a fi o consecință a pattern-urilor de gândire negative care cauzează tulburarea. Lipsa de speranță, pierderea motivației, autoblamarea sau ideația suicidară sunt consecința autoevaluărilor negative ale pacienților. Persoanele deprimate au gânduri negative nerealiste cu privire la ele (Sunt un om rău), experiențele lor (Viața mea e groaznică) și viitor (Lucrurile nu se vor îmbunătăți). Modul de gândire este caracterizat, în depresie, de anomalii ale prelucrării informaționale (distorsiuni cognitive). Unul sau mai multe evenimente activează scheme cognitive disfuncționale care distorsionează sistemul de procesare al informației. La rândul său, acesta direcționează resursele atenționale înspre stimuli negativi, întreaga experiență fiind interpretată negativ. Schemele dezadaptative duc nu numai la o percepție negativă a realității, ci și la simptome specifice depresiei (tristețe, lipsa de speranță, pierderea motivației, izolare). Simptomele sunt evaluate, la rândul lor, negativ. În tulburarea depresivă există un feedback continuu între interpretările negative ale pacientului și biasările atenționale ale acestuia, simptomele subiective și comportamentale întărindu-se reciproc. Fiind o teorie care are la bază modelul diateză-stres, în lipsa unor evenimente de viață stresante, persoanele cu scheme cognitive disfuncționale nu sunt mai predispuse la depresie decât restul populației. Schemele dezadaptative sunt, conform lui Beck, latente, ele trebuind să fie activate de un stresor relevant pentru a biasa procesarea informațională. În absența unui eveniment de viață stresant, schemele rămân inactive și nu influențează procesarea cognitivă.


Principalele două forme de tratament pentru tulburarea depresivă sunt medicaţia şi psihoterapia; ele pot fi aplicate individual sau în combinaţie.
Nu ezita să ceri ajutorul atunci când ai nevoie de el! Suntem aici și ne pasă. Pentru programări, te rugăm să trimiți un mesaj la adresa de e-mail: borbilmiruna@wgz.ro


    

    Cu drag,

photo: https://ro.pinterest.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s